Nu cumva sa-mi iei locul!
2 iulie 2007 Saptamanile trecute cica am facut practica de specialitate la o importanta institutie publica din Iasi, nu spui care, nu conteaza. La "Compartimentul Purtator de cuvant si Relatii Publice " bineinteles. Ce-am facut acolo? NIMIC. Ei…nu chiar nimic. Am pierdut vremea, timpul, cheful, buna dispozitie si tot ce se mai poate pierde. Nu pentru ca nu as fi vrut eu sa fac ceva, ci pentru ca nu am avut "ocazia". Stiti cum toata lumea e draguta cu studentii veniti la practica, nu? Mdaa…draguti si de treaba, atat doar: sa stai mai departe de munca lor: "Las ca-ti dam noi materiale pentru dosar." Si-ti iese cea mai idilica imagine a institutiei (chiar daca PRACTIC nu e asa). Oricum, sa trecem peste.
Nu pot sa spun ca am fost de exagerat de multe ori pe acolo, dar de fiecare data parca mergeam la cursuri. Dom’ purtator de cuvant parca imi citea din cartile de la scoala. Am zis "bravo. vad ca stie ce ar trebui sa faca." N-am apucat sa vad daca chiar si face, insa teoria era "ca la carte". Eh, el parea entuziasmat de ce zice (probabil unul dintre putinele lucruri bune pe care le-am vazut). Totusi, mai bine s-ar fi facut profesor.
In fine, nici biroul nu se potrivea (sau se potrivea ?!) cu ceea ce s-ar fi dorit un Departament de Relatii Publice. Un spatiu dreptunghiular si mic, cu doua birouri patrate si mari, plin de ziare si cutii cu hartii. N-am intrebat noi, dar ne-au zis din oficiu ca "birou-i mic ca sa nu stea ziaristii mult p-aici". Eu n-am vazut nici un ziarist pe acolo, deci e asa de mic ca nu mai vin deloc oamenii aia.
In orice caz, nu-s deloc incantata de prima mea practica "in domeniu" si chiar daca ma asteptam ca lumea sa se poarte ca si cum am venit sa le luam locul, totusi daca stii ca nu-i ajuti cu nimic, de ce sa mai primesti studenti la practica? Sau poate ca-i ajuti…in a weird way.
Nu pot sa spun ca am fost de exagerat de multe ori pe acolo, dar de fiecare data parca mergeam la cursuri. Dom’ purtator de cuvant parca imi citea din cartile de la scoala. Am zis "bravo. vad ca stie ce ar trebui sa faca." N-am apucat sa vad daca chiar si face, insa teoria era "ca la carte". Eh, el parea entuziasmat de ce zice (probabil unul dintre putinele lucruri bune pe care le-am vazut). Totusi, mai bine s-ar fi facut profesor.
In fine, nici biroul nu se potrivea (sau se potrivea ?!) cu ceea ce s-ar fi dorit un Departament de Relatii Publice. Un spatiu dreptunghiular si mic, cu doua birouri patrate si mari, plin de ziare si cutii cu hartii. N-am intrebat noi, dar ne-au zis din oficiu ca "birou-i mic ca sa nu stea ziaristii mult p-aici". Eu n-am vazut nici un ziarist pe acolo, deci e asa de mic ca nu mai vin deloc oamenii aia.
In orice caz, nu-s deloc incantata de prima mea practica "in domeniu" si chiar daca ma asteptam ca lumea sa se poarte ca si cum am venit sa le luam locul, totusi daca stii ca nu-i ajuti cu nimic, de ce sa mai primesti studenti la practica? Sau poate ca-i ajuti…in a weird way.
Tags: Kommunikation und..., meine Stadt